Nevoia de ”logică” poate fi atât de mare, încât orice explicație ilogică poate fi mai bună decât acceptarea faptului că e întâmplător sau că suntem la mâna hazardului și a fenomenelor naturii. Povestea este veche de când lumea și e cea mai simplă modalitate în care ne creăm explicații. De asta soarele era un zeu care trecea pe cer într-un car de foc. Sau tunetele și fulgerele erau dovada că zeul suprem se enerva.
Modalitatea prin care oamenii s-au apropiat de sacru a fost prin poveste. Unul dintre cele mai frumoase romane SF pe care le-am citit se petrece în trecutul și nu în viitorul îndepărtat și este o saga a unei comunități care a trăit cu mult înainte de supremația Homo Sapiens, adică în urmă cu 30.000 de ani. Un membru important al comunității era cel care cunoștea Poveștile și care avea rolul de a le da mai departe: Șamanul. El știa despre ciclurile anotimpurilor, despre pericole și despre soluții.
Din înțelepciunea șamanului:
”Pentru a obține ce vrei, obține ceea ce ai nevoie. Când focul este îndeajuns de fierbinte, nu mai iese fum. Nu ai teamă când te afli la locul tău. Nu lăsa furia să te otrăvească! Fiecare persoană este propriul său judecător. Nu este bine pentru nimeni să fie singur. Cel care face bine sigur a visat ceva. Cel care spune povești domnește peste lume.”
Poți comanda ”Șaman” de Kim Stanley Robinson.
Oamenilor le-a fost mereu greu să accepte separarea și au preferat să creadă că există ceva sau cineva căruia îi pasă și care are grijă. Au considerat dintotdeauna că ar trebui să fie ceva dincolo de existența lor și au numit diferit acest Ceva, și i-au dat formă prin povești și imagini diferite. În urmă cu niște ani am vizitat Brú na Bóinne, un site neolitic vechi de 5000 de ani, în Irlanda. Sunt trei monumente construite cam în aceeași perioadă: Newgrange, Knowth și Dowth. Pasajul subteran al unuia dintre acestea este luminat de răsăritul soarelui în timpul solstițiului de iarnă. Se presupune că și pasajele din celelalte monumente au fost construite în legătură cu anumite fenomene astronomice, dar acest lucru nu a putut fi demonstrat. S-au păstrat încă pietre cu modele geometrice și se fac o mulțime de speculații în legătură cu semnificația exactă a acestora. Acum 5000 de ani cineva cioplea niște răspunsuri pe pietrele de la Brú na Bóinne; am privit desenele și mi-am dat seama că întrebările sunt mereu aceleași și toate răspunsurile pot fi adevărate.
Acum niște ani am văzut la noi cum niște cetățeni indignați au trimis o scrisoare către multe instituții de cultură sau societăți comerciale prin care cereau cu vehemență interzicerea sărbătorii de Halloween. M-a bufnit râsul citind argumentele aduse. Evident, era despre pierderea valorilor tradiționale, a îndepărtării de religia curată și așa mai departe. În momentul în care ne luăm prea tare în serios, putem deraia cumplit.
Pe același model se întâmplă toate aberațiile, atunci când un grup consideră că deține un adevăr absolut și nu se lasă până nu-i convinge și pe toți ceilalți. În timpul izolării din cauza pandemiei, tocmai această libertate a permis unora – deși restricțiile privind adunările erau destul de clare – să protesteze în București cu privire la măsurile luate pentru protecția populației. Pe câteva pancarte chiar scria mare de tot LIBERTATE. Da, prostia este liberă.
E mai ușor să crezi că sunt unii care au inventat existența acestei boli decât să crezi că e ceva ce s-a întâmplat. Virusul nu se vede, boala nu produce stigmate, dacă nu văd, înseamnă că nu există, cam la atât se reduce logica. Precis că există acei ”unii” care au totul la cale împotriva omenirii. Dacă îi iei la întrebări cu privire la obiectivul pe care l-ar fi avut acei ”unii”, nu vor ști ce să-ți zică. Poate că vor bâigui ceva despre control, urmărire sau alte chestii asemănătoare, dar dacă vei continua să-i chestionezi și să verifici care cred ei că ar fi beneficiile, ce anume vor câștiga cei care au organizat acest complot, vor tăcea din gură sau îți vor spune că faci și tu parte din el.
Mi-am făcut curățenie atât de bine în platformele sociale, că nu mai am niciun prieten care să susțină aberații. Probabil că mai sunt dintre cei care mi-au rămas și câțiva care cred în conspirații, dar măcar nu au de gând să convingă pe nimeni.
Dacă atunci când sunt nori tu nu vezi soarele, asta nu înseamnă că el nu există; sau luna, sau stelele, uneori când privești noaptea la cerul înnorat ai putea crede că au dispărut și ele. La fel și cu prostia maselor, dacă nu o vezi, nu înseamnă că s-a deșteptat lumea, e plin de oameni care au certitudini, știu ce și de ce s-a întâmplat. Pot înțelege și că le e greu și înțeleg și mecanismele lor. Au nevoie să-și dea niște explicații și să găsească niște vinovați, altfel s-ar prăbuși totul pentru ei și ar trebui să fie responsabili pentru viața lor.
Din moment ce mă citești e clar că nu faci parte din acea categorie. Nu de alta, dar am mai primit asigurări că trebuie să fii într-un anumit fel să-mi poți citi textele.
Proteste de genul celui de la București s-au organizat peste tot în lume. Teoria conspirației care se vehiculează la noi nu e o invenție locală, dacă e să ne consolăm cu ceva, nivelul de educație e destul de scăzut peste tot. Din păcate, provocările din perioada asta o vor accentua, pentru că lumea tinde să facă ceea ce mai ușor tot timpul. Și e mai simplu să fie vinovat cineva din exterior, ”unii” ăia pe care i-am mai pomenit. Utilizarea excesivă a platformelor sociale ne-a afectat creierul și dorința de gratificare imediată de mai mult timp, nu e ceva recent, dar în ultimele luni s-a accentuat. Oamenii au petrecut mult mai mult timp online, capacitatea de atenție și observație a scăzut în continuare. Am auzit prieteni care erau obișnuiți cu cititul plângându-se că nu mai pot citi în perioada asta, din cauză că nu pot urmări textul. Explicația e simplă și ține atât de atenție, dar și de reglarea emoțiilor. Dacă nu-ți poți observa starea, nu te poți calma, dacă ești agitat/ă nu poți citi. Atât de simplu e. Pot doar să recomand lectura unor cărți mai ”alerte” sau care să te țină mai strâns în poveste, asta până când te mai antrenezi și o poți lua din nou cu ”În căutarea timpului pierdut”. Îl amintesc aici pe Marcel Proust pentru că a fost o mare provocare pentru mine să-l citesc în adolescență și recunosc că nu aș mai avea curajul să mă apuc acum de el.
Suntem absolut liberi să credem ce vrem. Cei care sunt ceva mai bine decât ăia cu conspirația mondială vin cu o explicație în care atribuie naturii o intenție. Natura a vrut să ne pedepsească pentru că am tratat-o necorespunzător. Doar că noi suntem natura. Suntem niște animale mai evoluate, atât cât am reușit, dar tot natură suntem. Ceea ce s-a produs în mod natural, mă refer la virus, se transmite într-un mod la fel de natural, fără să fie vreun calcul în spate sau vreun scop. Din nou este dorința de a găsi un motiv, disperarea ia naștere atunci când ar trebui să acceptăm că există hazard.
Pe vremea epidemiei de ciumă circulau explicații care mai de care mai aberante, inclusiv aceea că este o pedeapsă divină pentru comportamentul necuviincios. Fie nu prea am eu d-ăștia în cercul de prieteni, fie e natura a luat locul divinității, dar tot de pedeapsă e vorba.
Orice variantă de ”scenariu” alegem, este esențial să observăm că e o poveste pe care ne-o spunem. Și să căutăm să validăm cu ceea ce produc institutele de cercetări sau universitățile recunoscute. Atâta cât reușesc și ele, în această mare de incertitudine în care ne scăldăm cu toții.
În epoca pe care o trăim ne putem simți de multe ori prizonierii propriilor decizii. Știu că e posibil să fie dureros, dar cele mai multe dintre lucrurile de care ne plângem acum sunt făcute de noi înșine. Am ales persoana cu care ne petrecem viața, ne-am mutat într-o casă pe care am căutat-o și am îmbunătățit-o, ne-am ales jobul, am decis să avem copii și am hotărât că ne facem credite pentru casă, mașină sau excursii. Și acum plătim alegerile pe care le-am făcut.
În perioada de izolare toate aceste decizii pe care le-am făcut cândva au venit peste noi. Puteam evita foarte bine și partenerul și domiciliul înainte, lucram până noaptea târziu și o oră sau două reușeam să ne ignorăm. Dar a venit vremea în care a trebuit să dovedim, de fapt să ne dovedim nouă că suntem bine cu alegerile noastre. Din toate discuțiile pe care le-am purtat a reieșit clar că cei care erau în echilibru mental și emoțional au ieșit și mai bine, iar cei dezechilibrați sunt mult mai rău după toate provocările prin care au trecut.
Se discuta mult chiar la început despre cum va fi ca un fel de wake-up call perioada asta și cum vom deveni cu toții mai deschiși, mai ecologiști, având mai multă compasiune față de noi înșine și față de cei din jurul nostru. Se pare că ne-am înșelat când am sperat că ne vom transforma. Ca de obicei, lumea se transformă mult mai greu. În curând vom fi uitat prin ce-am trecut, asta dacă nu vine valul al doilea să ne aducă aminte.
Exercițiul pe care ar merita să-l facem ar fi acela de a verifica modul în care ne-am făcut alegerile și care au fost consecințele acestora. De ce am ales ce am ales și cum am trăit cu ce ne-am ales. Și după ce aflăm despre noi lucrurile astea ne putem facem un plan despre cum vom acționa pe viitor.
Recent Comments