Acesta este penultimul subiect. Nici nu-mi vine să cred. Probabil că mă voi muta pe blog și voi continua să transmit newsletterul săptămânal. Mi se pare minunat ce am reușit să creăm împreună.
Primesc des mesaje cu privire la munca pe care o fac cu sine cei care lucrează
în caiet. Da, e o muncă, n-a zis nimeni că e simplu. Sunt foarte mari recompensele, însă. Pentru mine contează să aflu cum ți-a mers, ce ai descoperit și dacă mai pot ajuta în continuare cu ceva. Munca asta e permanentă, nu se termină aici. Cu siguranță faptul că ești mai atent/ă la tine și observi mai bine modul în care gândești sau acționezi te ajută să faci față mai bine încercărilor prin care treci.
Mă gândesc cum eram eu în urmă cu zece ani, când am făcut burnoutul, deși citisem foarte mult și credeam că știu foarte multe, stăteam slab în ceea ce privește conectarea cu mine. Eram des nemulțumită. Despre perfecționism am mai vorbit, era unul dintre motive. Al doilea era incapacitatea mea e a mă opri, măcar din când în când, dependentă de muncă fiind. Și acum mă lupt cu asta, e ceva mai simplu, diferența e că îmi programez să mă opresc și să mă odihnesc.
Mi se pare că a trecut mult timp de când m-am apucat de articolele săptămânale. Doar că e doar ceva mai mult de un an.
Ce am înțeles eu de la cei care au lucrat în caiet și care mi-au trimis feedback:
- Cum se naște speranța?
Caietul începe cu trecerea în revistă a realizărilor și a modului în care ai reușit tu să faci să se întâmple asta. Contribuie în două moduri diferite: pe de o parte, dacă îți aduci aminte de ceea ce ai reușit capeți mai multă energie pentru a continua. Pe de altă parte, faptul că te gândești cum ai reușit să faci ceea ce ai făcut te ajută să îți definești strategia pentru viitor. Cele două lucruri: energie și strategie reprezintă componentele principale ale speranței, aceasta fiind foarte necesară la creșterea nivelului stării de bine.
- Cât ține entuziasmul?
După primele șase – opt săptămâni, nivelul fericirii subiective crește destul de mult. E un fel de platou în care lucrurile par mai bune și mai ușor de dus. E momentul în care unii aleg să se oprească.
Perseverența este o calitate specială și nu o are toată lumea. Dacă și tu te-ai oprit, stai liniștit/ă, nu ești singurul/a. Pauza diferă. Cei care reiau lucrul o fac după o perioadă cam la fel de lungă, pentru că încă nu au fost deprinse toate obișnuințele care țin de reglarea și gestionarea emoțiilor. Temele din caiet au fost astfel ordonate încât să te provoace din ce în ce mai tare.
Termenul de adaptare hedonică înseamnă tendința pe care o avem de a reveni la un anumit nivel al fericirii subiective, cel care ne este firesc. Pentru a crește acest nivel (și putem face asta cu până la 40%) trebuie să întreprindem acțiuni specifice care țin de modul în care percepem realitatea, de cum ne dăm voie să observăm mai multe emoții pozitive și de cum ne conectăm cu cei din jurul nostru. Astfel de lecții se învață în ceva mai mult timp decât două luni.
- Cum se reia munca?
Ți s-a părut vreodată dificil să te întorci la școală sau la serviciu, după o vacanță foarte lungă? Mie așa mi se întâmpla. Parcă nu mai știam ce urma să se întâmple, cum vor fi cei din jurul meu. Cu cât trecea mai mult timp, cu atât era mai greu.
Sau situațiile în care nu ai mai vorbit de mult timp cu cineva și devine din ce în ce mai greu să reiei legătura?
Tot așa e și cu caietul. Cu cât mai mult timp trece când stai departe de el, cu atât mai greu este să te întorci. Ar fi util doar să începi din nou să lucrezi. Ești tu cu tine. Tot tu îți pui barierele.
- E simplu sau complicat?
Întrebarea asta o primesc de la cei care încă nu s-au apucat. Sunt aceia care proiectează foarte mult, se gândesc foarte mult înainte să înceapă ceva. Sunt cei care se tem de ei și preferă să stea nemulțumiți de sine și de viața lor, fără să facă nimic.
Habar nu am ce să răspund. E și simplu, și complicat. Simplu pentru că e nevoie să fii atent/ă la tine și să observi, complicat din aceleași motive. Am primit la un moment dat un mesaj în care cea care cumpărase caietul a zis că vrea să-l înceapă în vacanță, pentru că trebuie să-și ia timp liber să se observe. Am înțeles dificultatea și am dezamăgit-o. I-am zis că ar fi de preferat să se observe tot timpul.
RECAPITULARE
Răsfoiește caietul. Vezi ce a fost important. Citește ce ai scris. Gândește-te la ce e diferit acum, față de atunci. Zâmbește. Și respiră.
Recent Comments