Acum patru luni am povestit despre fericire subiectivă și ți-am propus să faci testul oferit de Sonja Lyubomirsky pe siteul ei. Poate că ai fost curios/oasă atunci și poate că ți-ai notat undeva rezultatele. Ar fi interesant să faci o comparație.

Pe Sonja Lyubomyrsky am descoperit-o demult. Cartea ei (”Cum să fii fericit” – ediție epuizată) mi se pare cea mai bună colecție de explicații științifice cu privire la fericire și la metodele prin care putem fi mai bine cu noi. Dacă eu mă refer în special la modalitatea prin care suntem atenți la noi, observăm care ne sunt comportamentele automate și care sunt alegerile pe care le facem, în cartea ei, sunt detaliate activitățile care ți-ar putea aduce mai multă fericire și modalitatea prin care descoperi cum le alegi pe acelea care sunt pentru tine. Este o carte cu multe referințe științifice. E fără mumbo jumbo sau alte îndemnuri prin care ”ajunge doar să crezi și tot ceea ce îți propui ți se va îndeplini”. Cred și eu în speranță, este utilă și minunată, are două componente, însă: energia de a face lucruri pe care ți le propui printr-o strategie.

Am făcut un formular în google unde poți completa testul fericirii subiective. Este extrem de simplu, sunt patru întrebări, aduni punctele și obții un total. 

Cum se calculează scorul?

Pasul 1: 

Total = răspuns 1: ___ + răspuns 2: ___ + răspuns 3: ___ + răspuns 4: ___ = _____

Pasul 2: 

Scorul fericirii = Total (de mai sus) _____ împărțit la 4 = ___

Data: ______________

Rezultat

Cel mai mare scor al fericirii pe care îl poți obține este 7 (dacă ai marcat 7 la toate cele patru întrebări), iar cel mai mic este 1 (dacă ai ales 1 la toate cele patru întrebări). 

Acest test a fost făcut mai multor grupuri de oameni, iar scorul mediu variază de la 4,5 – 5,5, în funcție de grup. Cei tineri au tendința să aibă un scor mai mic (puțin sub 5, în medie) decât adulții sau vârstnicii (care au, în medie, 5,6).

Acum ai determinat valoarea scorului fericirii tale curente. Dacă scorul tău este mai mic de 5,6, atunci ești mai puțin fericit comparativ cu alte persoane. Dacă scorul tău este mai mare de 5,6, atunci ești mai fericit decât o persoană obișnuită. Este important să reținem că, indiferent care este scorul tău, poți deveni mai fericit/ă.

Eu obișnuiesc să propun testul la prima întâlnire din cele șase ale atelierului de fericire și, de fiecare dată, participații descoperă că sunt mai bine. 

Ajută mult faptul că vorbim pe parcursul atelierului și de modalitățile prin care alegem să ne verificăm așteptările sau să ne comparăm cu cei din jur. 

Am avut săptămâna trecută un webinar pe teme de acces pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități. Întâlnirea noastră a fost moderată de Laura Istrate din partea Direcției Județene de Tineret. Totul a pornit de la dorința lui Daniel Antonesi, care are o dizabilitate severă, dar care susține ”vreau să fac și eu ceva” de fiecare dată când se adresează publicului. Afirmația lui a fost și titlul discuției. Daniel vrea să înființeze un post de radio. La întâlnire a participat și Irina Coșeriu, vicepreședinte al Asociației ”Bastonul Alb”. După cum ai dedus, Irina este nevăzătoare și s-a apucat recent de programare. Deși a terminat Facultatea de Inginerie Tehnologică, încă nu a găsit un loc de muncă și crede că i-ar fi mai ușor ca programator, poate și pentru că o pasionează domeniul. 

Mi s-a mai întâmplat să lansez provocarea următoare și la seminare: cum crezi că ai defini fericirea dacă ai fi atipic și ai avea dizabilități? Cum am putea vorbi atunci de fericire? După câteva momente în care participanții se repoziționează – de unde credeau că trebuie să fii și frumos, și bogat pentru asta – încep să înțeleagă motivul pentru care am întrebat. 

Stăteam de vorbă cu o prietenă zilele trecute și a zis că nu înțelege ”de ce are atât de mult ghinion”. Se referea la perioada dificilă prin care trece afacerea ei. I-am zis că ar trebui să se gândească ce i-ar răspunde Irina despre asta. E relativ. Am râs amândouă. 

Pentru că tot ne apropiem de sfârșit, cred că întrebarea de mai sus ar trebui reformulată, chiar și așa cum e. Contează mult să înlocuim ”de ce” cu ”cum”, în special în cazul întrebărilor retorice. În cazul în care voi schimba și mă voi întreba ”cum de ajung în relații nepotrivite… ” devine sursă mai bună de reflecție asupra propriilor acțiuni decât acel ”de ce…” impersonal în care eu nu am nicio vină, doar ghinion. 

Te las cu câteva întrebări la sfârșitul acestui capitol scurt, îți voi lăsa răspunsurile mele drept exemplu: 

Ce s-a schimbat în bine de la început și până acum? 

Ce observi că ai reușit să faci mai bine? 

Cum anume reușești să faci asta? 

Pentru mine a fost mai bine de un an în care am reușit să mă țin de o promisiune importantă, aceea de a avea grijă și de mine. E interesant că tocmai asta aleg să cred că e cea mai mare realizare a mea. Înainte cu ceva vreme aș fi zis că am devenit prea îngăduitoare cu mine. Am trecut prin faza în care sănătatea mea a lăsat de dorit și am reușit să mă presez mai puțin. Cred că am devenit mai înțeleaptă, doar puțin, e ceva la care contribui permanent. 

Chiar dacă se termină exercițiile din caiet, mai sunt doar două săptămâni în care voi posta articole, este un proces permanent menținerea echilibrului mental și emoțional. Vei trece și de acum înainte prin situații diferite, unele mai dificile decât altele. Teoretic ai deprins metodele de a le face față mai bine. 

Una dintre posibilitățile pe care le ai este aceea de a recunoaște mai bine emoțiile pozitive, chiar dacă sunt mai subtile. Vei putea face asta tocmai pentru că te observi mai bine. Emoțiile negative (furie, frică, doar ca să dau ceva de exemplu) sunt mult mai violente. Ne consumă mai mult și durează mai mult. Cândva era importantă lupta, atunci când era mai greu de supraviețuit. 

Emoțiile pozitive sunt enumerate în citatul de mai jos despre cartea scrisă de Barbara L. Fredrickson și pe care o recomand: 

Puterea emotiilor pozitive. Cum sa depasesti negativismul si sa devii mai optimist” de Barbara L. Fredrickson. 

”Barbara Fredrickson este […] prima care a investigat serios sensurile, cauzele, functiile si implicatiile bucuriei, recunostintei, seninatatii, interesului, sperantei, mandriei, amuzamentului, inspiratiei, veneratiei si iubirii” –  Sonja Lyubomirsky