Sunt de exact trei săptămâni în vacanță într-un loc de o frumusețe aparte. Danemarca nu este tocmai o destinație turistică, vremea e capricioasă, vântul te bate uneori de abia te poți aduna de pe jos. Dacă stai prea puțin riști să prinzi exact săptămâna în care a plouat aproape tot timpul, ceea ce nu e recomandat, dar dacă stai mai mult, suma zilelelor cu soare tinde să o echivaleze pe cea a celor în care a fost o provocare și să ieși din casă. În primele zile a fost extrem de cald, am avut un maxim de 27 de grade. Am ajuns însă atât de obosită încât mi-am petrecut o zi întreagă în grădină pe un șezlong, nici măcar nu m-am târât până la plajă și nu erau mai mult de 10 minute. Evident că am avut senzația că mă încearcă un regret, dar nu era așa, în momentul acela fusese cel mai bun lucru pe care-l puteam face pentru mine. Mai multă blândețe e foarte bună, mă tot întorc la concept. În cea de a doua săptămână a plouat mult și des, ceea ce m-a ajutat să termin corectura la roman, deci tot de bine a fost.
Aș putea să vorbesc despre frumusețea locurilor, a mării, a dunelor de nisip.
Dar ar părea că e nevoie să facem mii de kilometri pentru asta și nu e așa. Frumusețea e la îndemâna noastră mereu, contează cum alegem să o vedem. Așa că o să-ți povestesc despre Brașov, cel mai frumos oraș din România, așa cum îl consideră în special localnicii. Poate că e un soi de patriotism local, o obișnuință, habar nu am, am trăit aproape toată viața doar aici, am văzut multe locuri, dar mi-e foarte clar că abia după ce am scris despre el mi-a devenit mult mai aproape.
Anul trecut îmi venise ideea unei aplicații complicate, ceva cu povești și trasee prin oraș, destinată unor grupuri care să se joace și să interacționeze. Scopul era de a crea conta în realitate, de fapt. Un fel de vânătoare de indicii. Chiar dacă era un proiect care ar fi meritat dezbătut, pentru mine a fost prea mult, așa că i-am zis lui Marian despre ce e vorba și i-am propus să se ocupe el. Pentru că Marian avea de ceva timp în cap un vis despre un card de discount și un fel de ghid turistic, am pus ideile noastre cap la cap și așa ne-am trezit eroi peste noapte. Conceptul de erou vine din credința noastră că ”Fiecare călătorie începe cu primul pas și fiecare destinație poate fi o lecție importantă de viață. Fiecare călător este un erou care se descoperă și pe sine în fiecare aventură.” Așa am scris și în introducerea ghidului. Pe care am reușit să-l producem ceva mai târziu decât ne-am propus, a ieșit abia în martie 2019, față de ianuarie când era programat.
A fost mai greu decât ne-am închipuit. Am crezut că toată lumea ne va susține inițiativa, e despre orașul nostru, e un produs curat, fără reclamă, doar cu menționarea partenerilor noștri restaurante, puburi sau alte facilități de petrecere a timpului liber, care oferă discounturi. Sunt multe hoteluri care vând ghidul, sunt câteva care nu au fost interesate, deși efortul lor era minim. Ne-am distrat și când am primit răspunsuri de genul: ”nu pot să iau ghidul spre vânzare pentru că o să-l fure angajații din recepție”.
Începând din 13 iulie vom avea și distribuție mobilă pe stradă, avem colaboratori care-l vor vinde direct. Vor fi acolo unde vor fi și turiștii, pe stradă, acolo unde chiar ți-aș recomanda și ție să mergi. Și acum nu vorbesc doar de străzile din Brașov, nu știu din ce oraș ești tu, propunerea mea e să ieși pe stradă și să îți privești orașul ca un turist: cu multă curiozitate, cu aviditate de frumos, cu drag și bucurie pentru ocazia care ți s-a oferit.
Încearcă să vezi locurile cu inima și cu mintea deschise. Privește deseori în sus pe clădirile istorice, poate găsești un detaliu care să te încânte. Dacă vrei să faci fotografii, încearcă să nu le postezi imediat, dă-ți timp, vei avea ocazia ulterior. Am văzut deja pe mulți care fac fotografii doar gândindu-se cum vor arăta pozele respective pe facebook sau insta și ce fel de impact vor avea. Sunt de trei săptămâni la un fel de dezintoxicare și chiar azi mi-am șters aplicațiile de social media din telefon. Chiar dacă evitam consumul obsesiv, tot mi s-a părut că e prea mult pentru mine. Normal că voi utiliza în continuare platformele respective, sunt și lucruri minunate: prieteni despre care afli lucruri și cu care poți intra în contact mult mai ușor, articole bune dacă ai grijă ce și cum urmărești și selectezi see first, follow și unfollow cu responsabilitate. Voi posta articolele pe blog și le voi distribui, dar nu de pe telefon, voi monitoriza timpul online cu mai mult discernământ.
De fiecare dată când povestesc despre ghid, lumea mă întreabă dacă nu există și o versiune online a acestuia. Ei bine, nu există, pentru că nu ăsta este scopul. Sunt nenumărate versiuni online pe care poți găsi informații succinte despre obiectivele turistice. De la trip advisor unde găsești trasee și ratinguri de restaurante, până la siteuri peste siteuri, aplicații și altele unde e o grămadă de informație pe care nu o citește nimeni. Și de ce ar trebui ca informația să fie online când tu ești în realitate, printre case și clădiri, căutând urmele celor care au mai trecut prin locurile respective? De ce ar trebui să fii în online când conversația se desfășoară DOAR în realitate, doar cu cei pe care ai ocazia să-i întâlnești privind în gol, în timp ce stai la o cafea pe o terasă și nu cu ochii în telefon?
Am ales să-ți vorbesc despre o plimbare în oraș și nu despre o ieșire în natură, tocmai că e posibil să te împotrivești și să spui că nu ai timp, că nu ai unde și alte chestii de genul. Stăm prea mult în case și în mijlocul orașelor și ne ”îmbolnăvim”. Acum chiar există Nature Deficit Disorder (NDD) sau afecțiunea de deficit de natură, dar nu este o afecțiune propriu-zisă și nici nu poate fi cuantificată. E greu de spus cât și cum suntem de afectați pentru că nu petrecem timp în natură, este mult mai ușor de observat cât de bine ne face să ieșim și să ne pierdem în mijlocul ei.
Medici din Scoția au început să prescrie petrecerea timpului în natură ca remediu și pentru îmbunătățirea stării de bine.
Dacă tot am povestit despre Danemarca, voi menționa plajele kilometrice, care sunt atât de late încât poți intra cu mașina. Am fost și m-am plimbat inclusiv pe o insulă din apropiere, am făcut 11,5 kilometri în plimbare în capătul extrem al insulei Fanø. M-am dus spre apă, dar fiind reflux nu am reușit să ajung la ea. Am mers atât de departe, încât am avut senzația că nu voi mai reuși să mă întorc. Și a fost minunat. Dacă vrei și poți ieși undeva în mijlocul naturii, fă-o. Și apoi repetă asta cât de des poți. Stai cu tine și încearcă să vezi și să simți cât mai mult.
Mi-am dat seama că am reușit să mă gândesc la mai multe proiecte creative decât am reușit să fac acasă vreodată. Prea ocupată, prea prinsă, prea cu multe de făcut. De asta mi-am și șters aplicațiile de pe mobil, pentru a avea cât mai multe momente în care să observ că observ ce observ.
Orice alegi să faci, în natură sau în oraș, privește cu deschidere și curiozitate. Privește ca un turist. Fii un erou 🙂
La final aș vrea doar să-ți spun cea mai frumoasă poveste din ghid. Am strâns multe dintre legendele Brașovului și le-am inclus în capitolul despre istorie sau cel despre orașul vechi. Avem și un capitol despre istoria întunecată a Brașovului, de aici e povestea la care mă refer.
BALAURUL ÎNARIPAT
”Muntele Tâmpa străjuiește orașul și, spune legenda, a adăpostit un balaur înaripat în grota „Bethlen”. Era groaza Brașovului Medieval pentru că atunci când era înfometat zbura în cetate și vâna animale și oameni. Se spune că fiul unui jude a mers odată în apropierea zidului cetății, într-un loc ferit și liniștit ca să poată învăța predica. Balaurul i-a auzit glasul, a coborât din Vârful Tâmpa și l-a înghițit pe loc. Un tânăr viteaz a umplut o blană de viţel cu var stins și l-a momit pe balaur imitând sunetele făcute de viței când pasc liniștiți pe pajiști. Balaurul a venit în goană, a înhățat vițelul-capcană și s-a dus să își potolească și setea la izvor. Varul a început să se încingă, iar balaurul a fost înfrânt. Tânărul fiu al judelui încă mai trăia și a fost salvat. Se spune că imediat după moartea balaurului au apărut o mulțime de șopârle care pot fi întâlnite și acum în rezervația naturală Muntele Tâmpa: șopârla de munte, salamandra sau tritonul carpatic. Privește cu mare atenție dacă urci pe Tâmpa, ai grijă pe unde calci: dacă vezi o șopârlă, îți poartă noroc timp de un an, dacă îi faci rău vreuneia, îți aduce ghinion trei ani.”
Fie că vei merge pe Tâmpa să descoperi Brașovul, fie că te vei plimba printr-un alt oraș, privește în sus să descoperi frumusețea lui și nu în telefon. Uită-te în jos doar după șopârle.
Recent Comments