Cine ești?
În general, răspunsul vine rapid, îți spui numele. E ceva din exterior, ceva moștenit printr-o convenție. Copiii poartă numele de familie al părinților lor, pe care și ei l-au moștenit, apoi un prenume care ți s-a dat la naștere. O alegere făcută pentru tine. Cu toate astea, deja te-ai obișnuit, fie că îți place, fie că nu. De multe ori mă gândesc că ar fi distractiv să ne putem schimba numele. Sigur că nu se poate face, e prea multă bătaie de cap, dar știu mulți cărora le-ar plăcea să facă asta.
Am fost deseori întrebată de ce am publicat sub pseudonim. Tony a fost apelativul meu încă din copilărie, iar Mott a fost numele de fată al mamei. Nu e ca și când aș fi deschis cartea de telefon și aș fi ales la întâmplare, am ceva drept de a-l folosi. Mi s-a părut mult mai adecvat decât numele de familie al soțului meu sau cel al tatălui meu. Mi s-a părut mai aproape.
După care a apărut o ușoară confuzie. Toți prietenii îmi spun Tony. Unii scriu cu y, alții cu i. Chiar și eu mă semnez diferit, vocalele alternează. Într-o discuție cu prietenii povesteam despre numele unuia dintre ei pe facebook, altul decât cel real. A mărturisit că-i place mai mult decât cel pe care l-a primit. Chiar s-a interesat cum și l-ar putea schimba, dar a renunțat când a aflat cât e de complicat.
Unul dintre personajele mele principale este medic legist. O cheamă Regina Alexa și nu-i place, ea își spune Gigi.
Ar fi minunat dacă și numele oamenilor ar reuși să transmită măcar o mică parte din ceea ce este o persoană. Doar că sunt niște promisiuni pe care părinții și le fac lor înșiși. Sunt puțini care consultă un dicționar de semnificații, aleg numele mai degrabă în legătură cu cineva din familie care s-a chemat la fel sau pentru că e un ecou a ceea ce a fost cineva, fie acela sau aceea un personaj real sau fictiv. Uneori aleg nume ale unor sfinți pentru a asigura protecția copiilor sau poate, pur și simplu, nașterea se va fi produs în apropierea zilei de comemorare a acestora. Cele mai multe date consemnate în calendarul bisericesc sunt ale morții sfinților și nu ale nașterii lor.
Pe când avea vreo șapte ani, i-ar fi plăcut să o cheme Ramona. Banal și simplu. A căutat mai târziu de unde vine numele și înseamnă ”mâini protectoare”. Parcă nu i s-ar potrivi acum, deși atingerea ei e mereu delicată.
Mama îi spunea Regina, nu folosea niciodată diminutive. Iar ea era o fetiță mică și numele ei i se părea foarte greu. Probabil că mama se credea regină.
Ea auzise undeva că delfinii își aleg singuri numele; folosesc un fluierat special pentru a se identifica și știu să răspundă atunci când sunt chemați. I-ar fi plăcut să poată face și oamenii asta. La o anumită vârstă, să fie liberi să hotărască numele lor pentru tot restul vieții. Când a intrat la școală a hotărât să se prezinte Gigi. Suna ca un clopoțel de cristal într-o dimineață însorită.
Confuzia despre care am început să vorbesc mai sus este aceea că sunt și Toni, și Tony, și Tony Mott, și Antoneta Galeș. Sunt trainer, coach, art-terapeut Phronetik, expert resurse umane. Scriu romane polițiste. Sunt toate acestea la un loc.
Ce faci?
Dacă trecem dincolo de această etichetă, ne definim prin ceea ce suntem în relație cu ceilalți.
În primul rând sunt importante legăturile de familie: sunt fiica mamei mele și mama fiicei mele, respect ordinea în care s-au întâmplat lucrurile. Dacă e să vorbesc de importanță, de îndată ce s-a născut Ada, mai întâi a contat că am o fiică, chiar dacă am, încă, o mamă.
Pe Ada am născut-o când eram foarte tânără. La numai 21 de ani ai mei, mi-am dat seama că cel mai important rol al meu este acela de a asigura sănătatea fizică, mentală și emoțională a copilului meu, astfel încât el să devină un adult echilibrat. Și am făcut asta cum m-am priceput mai bine. Se pare că m-am descurcat, Ada joacă pe scena celui mai important teatru din țară și face asta cu multă dăruire. Este foarte talentată, disciplinată și muncește enorm. Se vede. A avut recent premiera la ”Neguțătorul din Veneția” și mi s-a tăiat respirația de cât de frumoasă a fost când a apărut pe scenă.
Mama nu e bine. Oricât de mult aș vrea, starea ei de sănătate nu se va îmbunătăți. Mi-e greu și doare foarte tare, e o despărțire lentă și constantă, mă lupt să prind momente în care să fie cu adevărat prezentă. Mama are Alzheimer.
Dincolo de aceste două cele mai importante roluri pe care le am în familie, sunt și soră. Fratele meu locuiește într-o altă țară, noroc cu ritualul pe care-l avem de niște ani buni, ne bem cafeaua împreună la telefon în fiecare duminică dimineață. Povestim cam o oră.
Mai sunt și cumnată, verișoară, nepoată, mătușă. Cu familia poate fi greu sau complicat, uneori nu rezonăm. Merită să observi asta și să faci tot posibilul să-ți clarifici și să-ți impui limitele. Doar pentru că suntem rude de sânge, nu înseamnă că ni se cuvine orice.
Am prieteni atât de buni încât sunt aproape ca niște frați sau surori. Chiar dacă nu sunt parte din familie, îmi sunt foarte apropiați, pentru că alegem în mod constant să fim alături unii de alții.
Știu cât de important este să poți avea o comunitate sau un cerc de sprijin pe care să contezi. Știu că este esențial să ai cui cere ajutorul atunci când îți este greu. E ciudat că deși locuim din ce în ce mai aproape, mă refer strict la spațiul de locuit și înghesuiala pe orizontală și verticală din orice așezare urbană, suntem din ce în ce mai departe. Dacă ai sta să privești în jurul tău și ai da la o prate zidurile frontale, ai vedea case peste case, apartamente peste apartamente, oameni care mișună și trăiesc în ele. Ieși pe stradă și uită-te într-o zi. Când eram mică îmi imaginam că se întâmplă ceva și toată lumea împietrește. Ca o vrajă, lumea stă pe loc și eu o pot vedea într-o clipă pe toată. E multă lume în jurul tău, care sunt cei din lumea ta?
Una dintre primele teme din Caietul Fericirii a fost cu privire la relațiile tale importante de prietenie și susținerea din partea lor. Pentru că ai nevoie să știi care e comunitatea ta și care e rolul tău în ea.
Suntem suma tuturor rolurilor pe care le avem. Suntem toate formele prin care ne manifestăm în lume. Impactul pe care îl producem este și menirea.
Activitatea mea din prezent este una independentă. Îmi lipsește uneori colectivitatea și apartenența la o organizație mai mare. Spre deosebire de momentul 2014 când am înființat Sonas și am funcționat doar un singur an complet pe cont propriu, acum sunt mult mai liniștită cu privire la ceea ce am de oferit și la modul la care se leagă lucrurile. În 2014 eram mult mai atașată de rezultate și de dorința mea de a a schimba lumea. Din poziția de consultant, poți face doar recomandări, decizia de a schimba este numai a clientului. Făceam training sau planuri de dezvoltare pentru companii și aveam tendița de a considera ca pe ceva personal atunci când nu erau implementate. Drept pentru care, în 2015 când mi s-a propus să mă întorc în compania din care plecasem pentru un proiect important în legătură cu oamenii și pe care mi-l dorisem demult, nu am ezitat. A durat trei ani, am mai acumulat experiență și de anul trecut sunt din nou antreprenor. Complicat și dificil uneori.
Spun despre mine că cel mai mare talent al meu este de a le da celor din jur curajul de a deveni cea mai bună variantă a lor. Aceasta mi-e și menirea. Știu că dacă se concentrează pe devenire, pe dezvoltare, pe auto-realizare, oamenii ajung să-și definească mai bine criteriile de analiză, capătă deprinderea de a se analiza mai bine și devin mai fericiți. Fericirea lor este doar consecința acțiunilor pe care le întreprind, al unui antrenament mental și emoțional corect și al dobândirii echilibrului.
În toate rolurile pe care le am sau le-am avut a fost important să existe aceleași valori. E greu să fi OM doar acasă și în familie, eventual în comunitate și o fiară la muncă. Disconfortul vine în momentul în care într-unul din mediile în care te manifești funcționează alte valori decât cele personale. Dacă tu ești un om pentru care contează adevărul și onestitatea, în cazul în care ți se cere să vinzi un produs defectuos sau dacă ți se cere să minți, vei avea probleme și te va durea.
Ce faci pentru tine?
Indiferent ce faci pentru cei din jurul tău, este esențial să ai grijă de tine. Ce faci pentru tine? Pentru corpul tău, pentru mintea ta și pentru echilibrul tău emoțional (spiritualitatea este inclusă în emoții). Cum știi să ai grijă de tine și ce înseamnă asta? Să fii atent/ă la nevoile tale ține de acele lucruri esențiale pentru starea ta de bine și care sunt cu adevărat necesare pentru asta. Nu înseamnă ambiții sau dorințe cu privire la oamenii din jurul tău. Grija față de tine e ceva mai mult decât o baie cu spumă, poate că înseamnă doar să mănânci corect, să dormi și să petreci suficient de mult timp în natură și în aer liber.
E greu să oferim ceva celor din jurul nostru în cazul în care nu suntem în stare să avem grijă de noi. Doar atunci când am reușit să fim noi în echilibru putem da celorlalți fără să ne simțim apoi epuizați.
Adevăr și provocare
Exercițiul de săptămâna aceasta este unul mai special. În prima fază va tebui să menționezi în procente importanța pe care o are fiecare domeniu, astfel încât totalul lor să însumeze 100%. În cea de a doua etapă, va trebui să treci în dreptul fiecărui domeniu din cele patru (trei exterioare și cel care se referă la tine) procentele care corespund timpului și concentrării în mod real pe fiecare dintre ele. Cele două coloane reprezintă diferența între teorie și practică.
EXEMPLU
Mi s-a întâmplat deseori prin seminare sau la ateliere când fac exercițiul acesta cu participanții.
Să o luăm pe Ioana Popescu (nume care nu aparține unei persoane reale). Are 35 de ani, doi copii, lucrează într-o firmă străină. Este căsătorită. Ioana împarte procentele astfel:
Domeniu Importanță
Carieră, muncă 25%
Familie 35%
Comunitate, prieteni 20%
Sine (fizic, mental, emoțional) 20%
Când Ioana se întreabă cât timp și cât se dedică, de fapt celor patru domenii, ajunge la următoarea împărțire:
Domeniu Dedicare
Carieră, muncă 55%
Familie 35%
Comunitate, prieteni 5%
Sine (fizic, mental, emoțional) 5%
Când apar astfel de diferențe, se nasc discuții aprinse. Unii spun că este doar o perioadă temporară. Alții zic că nu au încotro. Alții pretind că au nevoie de mai mulți bani. Dacă-i întreb cum se simt făcând asta, pe cei mai mulți îi doare. Că problema de aici vine. Dintre diferența între ceea ce crezi că faci și ceea ce realizezi că faci cu adevărat când ești sincer cu tine.
Exercițiul este simplu. Este valoros prin ceea ce poți afla despre tine și ceea ce alego să schimbi pe viitor, dacă e cazul. Ne dorim să fim în confort cu viața noastră. Ce poți face începând de acum? Definești clar cele patru domenii și rolurile tale în fiecare dintre cele trei aflate în exterior. Respiră și gândește-te apoi la tine.
Recent Comments