Dacă tot e să vorbim despre fericire, cred că trebuie să o luăm din nou de la definiție. Bănuiesc că deja de 31 de săptămâni te-ai cam prins care e conceptul. Probabil că ți-ai dat seama că e mai mult despre ansamblul simțire-gândire-acțiune (emoție-cogniție-comportament) decât să fie ceva care ar putea fi considerat o emoție. Pentru că fericirea este clar o stare care cuprinde triada de mai sus și nu euforia. Diferența care se mai poate face este între fericirea de scurtă durată, experimentată în relație cu ceva care se întâmplă din exterior, și fericirea de lungă durată, care reprezintă mai mult o evaluare subiectivă. De aici și termenul de fericire subiectivă, depinde de fiecare dintre noi cum ne apreciem viața și cum ne raportăm la ea. 

De unde vine fericirea? 

Simțim, gândim despre ce simțim și acționăm. Dar putem de asemenea să ne gândim la ceva care ne face să ne simțim într-un fel și ne conduce spre o anumită acțiune. Pe care o gândim sau nu. Procesul acesta este unul care funcționează în ambele sensuri și este important să observăm cum se desfășoară. Cel mai important beneficiu al caietului este faptul că, prin exercițiu, îți crește spațiul dintre stimul (simțire și gândire) și acțiune, astfel încât reacția ta devine una conștientă și nu una automată. Faptul că îți poți urmări gândurile din ce în ce mai bine te va face să iei o decizie cu privire la care dintre gânduri consideri că sunt relevante sau utile, iar de restul să nu te atașezi. 

Este destul de clar că unii oameni sunt mai degrabă mulțumiți, chiar dacă ar avea de ce se plânge, și alții sunt mai degrabă nemulțumiți, cu toate că ar avea multe lucruri bune pentru care să fie recunoscători. Sonja Lyubomirsky este profesor doctor în SUA, University of California, Riverside și unul dintre cercetătorii de marcă ai domeniului fericirii.  Pe siteul ei este un test extrem de simplu pe care îl poți face și să-ți evaluezi starea de bine subiectivă sau fericirea subiectivă (subjective happines sau subjective well-being).

În urma studiilor pe care cercetătorii le-au efectuat pe perechi de gemeni identici a rezultat că nivelul de fericire este cumva înscris genetic în proporție de 50%. Circumstanțele exterioare contează în proporție de 10% . Iar ditamai 40% este rezultatul acțiunilor concrete pe care le putem face pentru a ne crește nivelul stării de bine. Ține de a alege și a întreprinde acele acțiuni care contează pentru starea de bine.  

Suntem tentați să ne condiționăm fericirea de diverse lucruri pe care vrem să le obținem (o casă, o mașină, o relație). De câte ori nu ne-am spus că ”dacă voi avea, dacă voi face, dacă aș reuși…” atunci voi fi mai fericit, mai fericită. De câte ori nu ne-am trezit, însă, la o scurtă perioadă care variază la fiecare individ și de eveniment (de la 3 luni până la 2 ani în anumite situații mai speciale) că o luăm de la capăt cu ”dacă…” Avem capacitatea de a ne adapta: atât la fericire, cât și la nefericire să să ajungem din nou la nivelul care ne caracterizează. Are și un nume acest proces: se cheamă adaptare hedonică. 

Există o poveste persană foarte frumoasă cu un padișah care l-a chemat la el pe un înțelept și i-a cerut să îi spună ce să își graveze pe un inel. Un mesaj care să fie adevărat și atunci când are o mare bucurie, dar și atunci când este foarte trist. Înțeleptul s-a întors după ceva timp cu inelul pe care era gravat: ”toate trec”.  Emoțiile sunt temporare, ele vin și trec. 

Organizația Națiunilor Unite face un studiu (World Happiness Report) care evaluează starea de bine subiectivă (AKA fericire) pe țări. Cei care răspund la chestionar notează pe o scală de la 1 la 10 unde simt că se poziționează în legătură cu viața lor, unde 1 este cel mai rău și 10 cel mai bun.  Raportul din 2019 are în top trei tot țări nordice: Finlanda, Danemarca, Norvegia. Ce le diferențiază? Țările nordice țin topul de ani buni, cu Danemarca nelipsită în primele trei. 

Explicația pentru danezi ar fi termenul de hygge. Putem lua în considerare și lagom, varianta suedeză. Nici olandezii nu se lasă mai prejos și recent s-au publicat articole despre niksen. Îi iau pe rând. 

Hygge 

Cuvântul hygge este intraductibil, dar poate fi asimilat cu o abordare a vieții care apreciază experiențele de zi cu zi și partea bună a acestora. Sunt care afirmă că gemütlich (germană) sau cosy (engleză) ar putea fi același lucru. Doar că nu e, pentru că hygge e o întreagă filozofie de viață. Practic, ține de realismul așteptărilor și de capacitatea de a savura ceea ce oferă viața. Chiar în capitolul precedent am vorbit de Maslow și înțelepciunea sa de la sfârșitul vieții în care definea experiența platou. Și hygge se referă la capacitatea de a trăi extraordinarul în ordinar: un ceai cu oameni dragi, o întâlnire plăcută, o seară cu prietenii, un foc în sobă. Hygge ține mult și de cei împreună cu care are loc, este o experiență NOI și nu EU. 

Prima vizită pe care am făcut-o în Danemarca a fost în 1990. A fost și prima țară vestică pe care am vizitat-o. Mi s-a părut atât de simplu totul. Mai mult decât atât, mi s-a părut că mi se cuvine un astfel de trai. Nu doar mie, evident. Sigur că sunt multe aspecte ale societății pe care le-am aflat numai la vizitele ulterioare și poate că e ușor ca turist. Dar sunt atât de multe lucruri care se pot prelua! 

Hygge se învață și se practică. Ține de acțiune și de comportament. Există cărți despre HYGGE: 

”Metoda daneză de creștere a copilului. Cum cresc cei mai fericiți oameni din lume copii siguri pe sine și inteligenți” de Jessica Joelle Alexander și Iben Dissing Sandah

”Mica enciclopedie Hygge” de Meik Wiking

Dacă ar să menționăm doar câteva reguli pe care le putem folosi:

autenticitate 

Sunt bine cu mine și cu ceilalți atunci când pot fi EU însămi, dar în relație cu cei din jur. Autenticitatea ține de mine, dar și de cum îi respect pe cei din jur, mai mult decât atât, ține și de mine, și de lume. Înseamnă intimitate și încredere. Înseamnă și vulnerabilitate, trebuie să fii dispus/ă să fi văzut așa cum ești. 

acceptare 

Poate că opinia mea e valoroasă. Poate că eu cred că tu greșești. Diferența este atunci când eu nu pretind ca tu să fii de acord cu adevărul meu. Putem trăi liniștiți și crezând în lucruri diferite, atâta timp cât amândoi/amândouă ne respectăm suficient. 

Reușita unei seri, a unei petreceri, a unei companii, a unei inițiative ține de toți cei care sunt implicați. Întrebările cele mai importante sunt

cu ce pot eu contribui? 

cu ce pot eu ajuta? 

încredere 

Experiența hygge ține de acceptare și compasiune. Este un spațiu în care fiecare vine cu inima deschisă și fără teama de a fi judecat. Este un adăpost împotriva materialismului și vanității. 

 

Lagom 

Cuvântul suedez înseamnă moderație, cantitate potrivită, suficient, în condițiile în care moderația este o virtute. În ce măsură suntem capabili să vedem binele care există și să ne bucurăm de el? Unde e destul? Destul de bine, destul de frumos, destul … 

Ca un perfecționist ce-am fost și aleg să nu mai fiu, asta cu destul e o provocare foarte mare. Mi-a luat timp să înțeleg că deși mă străduiesc, deși depun toate eforturile din lume, rezultatul va fi doar excelent și nu perfect. Pentru că nici nu există perfect, nu de alta. Contează mult mai mult să mă pregătesc, să-mi înfrunt temerile și să o iau de la capăt, dacă e nevoie. Am învățat diferența în a face și a fi. 

Sunt destul de bună pentru mine. Sunt pe cale de a deveni din ce în ce mai bună. Mă străduiesc tot timpul. Acest suficient nu înseamnă ”merge și așa”, înseamnă atât am putut acum. 

Sunt taman așa cum trebuie. Am introdus cuvântul pentru că îl folosim și noi. E un cuvânt turcesc (tamam) cu origini arabe și înseamnă complet sau perfect. 

Decalogul imperfectului perfect e un articol mai vechi. De (re)citit. 

Niksen 

Niksen e originar din olandeză și înseamnă o relaxare în care dai voie ca orice gând să vină, stai doar și observi în jur, faci ceva relaxant și fără scop. Este un spațiu foarte aproape de plictiseală în care, de fapt, vin cele mai bune idei. E locul unde nu ai termene, nu ai scop, doar stai și vezi ce vine. E pauza. 

Mi-am dat seama de valoarea lui acum vreo câțiva ani, când mi-am permis o vacanță fără scop. A fost și cea mai lungă vacanță pe care am avut-o vreodată. 

(Ne)făcutul de nimic 

Dubla negație din limba română este teribil de înșelătoare în cazul acestei afirmații, sună mult mai bine în limba engleză ”doing nothing”. Excepțional spus: ”dolce far niente”.

Capacitatea mea de a simți gustul dulce pomenit mai sus era anesteziată. În urmă cu foarte mult timp mi-am spus mie însămi că este condamnabil să stai degeaba. Era complet interzis și dovadă de slăbiciune. Tot ceea ce am descoperit ulterior nu reușea să facă vocea asta acuzatoare din capul meu să tacă odată. Până când am reușit să o las să vorbească fără să mă mai simt vinovată. Da, mai aud din când în când vocea asta care mă dojenește, doar că o pot accepta acum, știu de unde vine și nici măcar nu trebuie să înceteze. Ideea e că o pot lăsa să spună lucruri, iar acestea nu mă mai ating. 

Relaxare 

În cazul în care relaxarea devine o activitate, intrăm în contradicție cu primul principiu.

Ca și meditația, relaxarea nu este ceva ce facem, este ceva ce trăim. Doar așa putem experimenta cu adevărat starea respectivă. În momentul în care ne coordonăm acțiunile pentru a face ceva anume, dispar condițiile optime pentru ca relaxarea să poată avea loc. Relaxarea este o stare în care putem intra atunci când facem ceva banal. Pe plaja din Danemarca am adunat pietricele. Am reușit să fac două movilițe considerabil de mari, una din pietricele rotunde și alta din pietricele cu margini foarte ascuțite. Am construit la ele vreo oră și nici nu mi-am dat seama. 

Mai făceam asta și când pe când lucram în corporație. Aveam momente în care alegeam să pun hârtii în plicuri sau să toc documente. Strict ca relaxare. Ajută. 

Niksen presupune un oarecare contact și observație. Când o arzi aiurea pe social media nu e niksen. Și nici când joci jocuri pe computer sau pe telefon. Pentru că atunci te pierzi complet. 

Singurul lucru negativ la niksen ar putea fi ruminarea. Când lași toate gândurile să vină la tine, e posibil să te atașezi de ele. Să începi să construiești și mai mult despre trecut sau despre viitor. Ceea ce e ruminare. Fără un antrenament potrivit, niksen poate fi groapa pe care ți-o sapi singur/ă. Știu că nu e cazul, sunt mai bine de șase luni de când vorbim despre atenție și observație. 

Dreptul la fericire 

La momentul la care Organizația Națiunilor Unite a publicat primul său raport (2012) a stabilit că dreptul la fericire este unul fundamental. Ziua de 20 martie a fost declarată Ziua Internațională a Fericirii. În 2019 a fost publicat caietul, la cinci ani de când am înființat Sonas (fericire în irlandeză). 

Dreptul la fericire este un drept al fiecăruia dintre noi și o responsabilitate atât față de noi înșine, cât și față de cei din jurul nostru. Cum stai cu fericirea?