Brașovul e ”orașul în care plouă de trei ori pe săptămână” în poezii. Doar că vara asta plouă de-o lună. O să te întrebi de care vară vorbesc, așa e, e întuneric și ciudat, fiecare zi pare o zi călduroasă de iarnă. Nu credeam că mă afectează vremea, nici acum nu sunt sigură, mă tem doar că o să mucegăim cu toții în curând, de atâta umezelă :). Starea generală e bună, doar că mă induce în eroare bezna. Ea e cea care creează confuzie în capul meu. Mă rog, azi a fost și soare.
Pare o introducere mai degrabă pesimistă. Doar pare, pentru că vreau să-ți vorbesc de momentele în care stă ploaia. De senzația aceea de eliberare. Privesc pe fereastră și știu că e un moment bun să ies. Poate că nu e momentul pe care-l aleg eu, dar e cel mai bun moment. Așa că azi am ieșit în oraș, am luat masa de prânz pe o terasă, am stat de vorbă cu o prietenă, m-am simțit tare bine.
Optimismul meu realist vine din adaptarea pesimismului natural. Natura nu mi-e datoare cu nimic, e datoria mea să învăț cea mai bună modalitate în care să mă bucur de ea. Mi-am luat și o pelerină foarte mișto cu ocazia asta. Mă rog, va trebui să recunosc, citește și fiică-mea textele, nu mi-am luat mie, i-am luat-o ei, dar așa de mult mi-a plăcut, încât mi-a dat-o înapoi. Am învățat să mă bucur când stă ploaia, în loc să mă supăr când toarnă.
Fericirea este relativă, cu siguranță. Ține de ceea ce percepem, de modul în care ne raportăm la ceea ce e în jur. Ține de ”bine că măcar e cald”, ”bine că s-a oprit”, ”bine că a stat măcar o oră azi” și ”bine că nu ninge”. La ploaie mă refer și o să continui cu recunoștința.
Am împlinit aproape o jumătate de secol acum două săptămâni și a fost un moment bun să ”count my blessings”. M-au ajutat foarte mult și mesajele pe care le-am primit, multe dintre ele cu lucruri despre mine, despre ce am făcut eu pentru cei care mi le-au scris. Am fost foarte emoționată toată ziua, m-am străduit să răspund tuturor, ceea ce m-a făcut să stau destul de mult online, poate puțin mai mult de cât mi-am propus, dar mi-a plăcut.
M-a făcut și pe mine să mă gândesc la toate persoanele cărora le sunt recunoscătoare pentru îndrumare, susținere, ajutor, iubire, multora le-am zis, că m-am pregătit bine de tot.
Pe când am început eu să studiez cum vine treaba cu fericirea, am luat-o cu începutul, adică de la Martin Seligman și Mihaly Csikszentmihalyi care au definit psihologia pozitivă ca:
”studiul științific al prosperității și funcționării umane pozitive la multiple niveluri, inclusiv biologic, personal, relațional, instituțional, cultural și dimensiunea globală a vieții”.
Christopher Peterson spune despre psihologia pozitivă că este:
“… studiul științific a ceea ce face ca viața să merite să fie trăită”.
Am citit toate cărțile lor – și multe altele pe care le voi menționa pe parcurs, pe măsură ce vom continua împreună caietul – și am avut norocul să găsesc și cursuri gratuite online. Platforma coursera este cea mai bună variantă în cazul în care vrei să înveți lucruri, pe mine m-am ajutat foarte mult. Am fost și la cursul lui Seligman și la cel al Barbarei Frederickson.
(Facem o paranteză, ai aici cele mai bune platforme de cursuri online pe care le pun la dispoziție diferite universități: coursera.org și edx.org. Vei găsi cursuri pe diferite teme și subiecte, toate extrem de bine făcute.)
Dacă e să facem puțină lumină în principiile de bază pe care le-au statuat Seligman și Peterson, psihologia pozitivă ține de trei teme importante: emoții pozitive, trăsături pozitive de caracter și comunități pozitive. Emoțiile pozitive se pot traduce astfel: mulțumirea cu privire la trecut – vrei să știi un secret? Trecutul nu mai poate fi schimbat, așa că, cel mult poți vedea ce ai învățat din experiențele respective și cum te-ai transformat cu ajutorul lor – fericirea din momentul prezent și speranță pentru viitor.
Sigur că mă voi întoarce la Epicur, filozoful grec, care spunea că sunt trei condiții esențiale pentru fericire: libertate, minte analizată și conectare autentică, adică un grup de prieteni. Epicur a fost greșit înțeles sau interpretat odată cu apariția creștinismului. Nu de alta, dar susținea că zeii, în cazul în care aceștia ar fi existat, nu aveau nicio intenție cu oamenii și cu omenirea, deci nu merită luați în considerare. Epicur vorbea de nevoi naturale necesare și nenecesare și de nevoi nenecesare, propăvăduia modestia și cumpătarea. Mai spunea și că fericirea este o responsabilitate a fiecăruia.
Sunt unii care au tendința de a spune că psihologia pozitivă tinde să preseze individul în direcția de a fi mereu pozitiv. Doar că aceasta este o interpretare extrem de superficială. Seligman vorbește de PERMA:
P – positive emotions – recunoașterea emoțiilor pozitive. O să intrăm cândva mai în amănunt în subiect, vreau doar să-ți spun că ține de cultivarea capacității de a le observa
E – engagement – capacitatea de a te implica în mod activ și concentrat pe o activitate. Aici este partea în care Csikszentmihalyi și-a adus aportul în mod special, vorbind de flow (starea de flux). Am discutat despre asta când am vorbit de observație – S8 Observația.
R – relationship – ceea ce ține de relații sănătoase și reciproc benefice. Am atins deja subiectul în primele săptămâni. Dacă vrei, poți să răsfoiești ce ai scris deja în caiet în săptămânile 3 și 4, în special.
M – meaning – sens. Ține de cum și ce considerăm că este sensul vieții noastre, cel pe care îl dăm noi înșine existenței noastre, funcție de ceea ce facem concret și cu ce contribuim. Mai vorbim despre asta mai încolo.
A – achievments – am vorbit deja în primele două săptămâni, tocmai pentru că am considerat că e important să deschid caietul atenția înspre ceea ce poți vedea că ai făcut bine deja și care sunt rezultatele tale bune.
Consider că este necesară o perspectivă filozofică sănătoasă și realistă, mi se pare foarte greu de rezistat cu atâta fals pozitivism în jur. Am scris un articol despre teroarea pozitivității. O stare de permanentă pozitivitate este absurdă și creează așteptări și speranțe false. Eu merg pe principii din Epicur, pe care le-am condimentat cu puțin din stoici (în special Seneca și Socrate) și cu mult umor. Am obținut un compus bun.
Starea de fericire – pentru că fericirea este o stare și nu o emoție – presupune atenție, observare, blândețe și fidelitate față de noi înșine și nevoile reale și autentice. Hai să o spunem pe aia dreaptă, față de nevoile naturale și necesare (după cum spune Epicur). Asta presupune și acceptarea senzațiilor și sentimentelor mai puțin confortabile pe care le avem, ele vor trece, pentru că, nu-i așa? Toate trec.
L-am adus în discuție pe Seligman pentru că ceea ce statuat el ca principii în ceea ce privește gratitudinea mi se pare foarte important. Exercițiul de săptămâna acesta este preluat de la Seligman și la momentul în care vom ajunge la exprimarea recunoștinței zilnic, tot de la el va fi.
Gândește-te intens la cineva din anturajul tău care te-a ajutat sau ți-a zis ceva foarte important, care te-a făcut să obții rezultate bune, care te-a susținut, care te-a văzut, care te-a apreciat. O persoană al cărei sprijin a produs un impact major în viața ta. Ai reușit? Ai fața persoanei respective în minte? Chiar dacă i-ai mulțumit la vremea respectivă persoanei, cu siguranță mai e ceva de zis date fiind toate transformările prin care ai trecut.
Ar fi de preferat ca persoana aceea să fie încă în viață și să te poți întâlni până săptămâna viitoare cu ea.
Ideea e să te gândești la persoana aceea și să-i scrii o scrisoare pe care i-o vei duce personal și i-o vei citi. Scrisoarea trebuie să facă referire la fapte concrete, să fie cât mai bine descrise împrejurările și ceea ce s-a întâmplat apoi cu tine. Seligman recomandă ca scrisoarea să aibă măcar 300 de cuvinte. Ideea este să îi spui cum te-a ajutat și cum te-a transformat întreaga experiență. E important și să transmiți cât de bine ești acum, ce faci, cu ce te ocupi. Menționează și faptul că te gândești deseori la ea/el. Descrie clar sentimentul de recunoștință pe care îl ai.
După ce ai scris scrisoarea, telefonează-i și întâlnește-te cu ea. Ar fi de preferat să reușești să te vezi cu persoana respectivă față în față, are mult mai mult impact decât la telefon. Așa că atunci când o suni, nu-i spune exact despre ce va fi întrevederea.
Când vei fi față în față cu persoana aceea, citește-i rândurile scrise. Respiră, va fi un moment foarte emoționant. Îmbrățișează persoana și bucurați-vă împreună.
Seligman spune că un astfel de exercițiu te va face mai fericit/ă pentru cel puțin o lună, pentru că recunoștința este un sentiment foarte valoros. Mai ales atunci când o împărtășești cu generozitate – hmm, subiectul de săptămâna viitoare. Când simțim recunoștință, beneficiem de rememorarea unui eveniment pozitiv din viața noastră. Când ne exprimăm gratitudinea în fața cuiva, întărim relația cu persoana respectivă. Da, obișnuim să mulțumim, doar că de multe ori nu spunem și cât de recunoscători suntem.
Dacă vrei, aștept mesaje în comentarii la articol sau pe grupul pe care l-am făcut pe facebook.
Îți sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce faci pentru tine.
Recent Comments